Visam si iubeam ?!

Ma obisnuisem deja sa adorm cu gandul la el...Nu era nimic nou.Ascultam in fiecare noapte aceleasi melodii pe care le ascultam de fiecare data cand eram cu el.Incercam sa imi fac curaj sa sterg pozele cu el,cu noi,dar niciodata n’am reusit.Trecuse ceva vreme.Prietenii deja aproape ca ma evitau.Era normal !Devenisem o ciudata ce’l iubea pe Fat’Frumos,dar el oricum plecase.Pt ce mai sufeream acum ?Oricum nimic nu mai avea sa fie la fel.Cel putin pt o perioada.Eram distrusa,recunoscNu mai aveam pe nimeni langa mine sa zica ,,Ella,totul va fi ok,sunt aici cu tine ‘’.Nu..Toti plecasera.Acum o tigara ma mai salva..dar si ea isi cam pierduse gustul.Tot ce imi doream acum era ca el sa nu cumva sa’mi iasa in cale sa vada cat de distrusa sunt.Nu asta vroiam.Vroiam sa par puternica,sa par ce nu pot fi.Asa era ok acum.Ma saturasem sa fiu doar o ciudata pt toata lumea.Ce mai urma sa pierd ?Il pierdusem pe el sau poate el pe mine,cea mai buna prietena si gasca la care tineam atat de mult... LDar numai eu eram de vina oricum.Tot eu fusesem de vina si atunci cand au murit ai mei.Tot ce aveam mai scump pe lume..Ma obisnuisem cu astefel de greseli si deja credeam ca sunt blestemata sa duc o viata’n singuratate,fara iubire,fara nimic.Subconstientul ma mai ajuta.Era tot timpul o voce acolo care’mi zicea ,,Hai Ella,hai !vei trece si peste asta !Sunt aici cu tine ! ‘’ Era o voce calda.Nu era a mea.Nu avea cum.O auzeam doar eu.Era vocea scumpei mele mame.Se intiparise acolo’n minte din ziua accidentului.Atunci imi spusese acele cuvinte pt a ma face sa prind putere sa ma salvez macar eu,daca ei nu aveau cum.Totul ar fi fost altfel daca EA,mama,ar fi fost aici.Dar nu e.Asa ca va trebui sa trec singura si prin asta.Asa ciudata cum eram acum trebuia sa imi revin.Patisem prea multe si trecusem singura peste tot.Trebuia sa reusesc,asa ca dupa lungi incercari pe care le avusesem sa’mi iau viata,dar mereu am fost salvata la timp,am renuntat.Asa imi fusese dat ,sa fiu singura.Timpul trecea,eu eram tot mai singura,sau nu !Cu mp3’ul meu in care urla aceasi melodie in fiecare zi.Ciudata asta avea sa isi revina.Dar nu reuseam.Nu stiam cum.O vreme am stat inchisa in casa,reflectand la tot ceea ce mi s’a intamplat.Nu gaseam nici o cale de a ma schimba.Era greu sa iau decizii singura si apoi imi era frica fiindca iar voi suferi.Imi era frica si de mine,d’apoi de ceea ce avea sa se intample in urma faptelor mele.Dar venise timpul sa ma decid.Trebuia sa ma schimb.Sa imi fac o noua gasca sau sa ma intorc in cea pe care o pierdusem,tot din cauza mea.Dar nu stiam daca aveau sa ma ierte,dar totusi mi’am incercat norocul.M’am dus la ei.Ma priveau cu blandete unii,altii cu rautate.Aveau tot dreptul..dar important era ca ma aflam acolo sa imi cer scuze pt felul in care m’am comportat cu ei..M’au iertat si incepusem sa ies din nou cu ei.Totul incepea sa revina la normal.Eu incepusem sa fiu din nou ca inainte si sa privesc viata cu alti ochi.Viata..tocmai ea care fusese atat de cruda cu mine si cu cei la care tineam atat de mult...Trecusem peste multe si aveam sa trec in continuare.Din nou tigarea isi recapatase gustul.Reusisem !Eram alta in sfarsit.Cu gasca ma impacam bine din nou.Acum aveam prieteni si din nou pe cineva cu care sa vorbesc zilnic.Era Bubu,pisoiul meu pe care il cam neglijasem in ultima vreme.Acum parca si el era bucuros ca reusisem sa imi revin.In sfarsit ii dadeam atentie..

…

Si viata a urmat sa imi aduca numai lucruri bune,dar invatasem un lucru din tot ce patisem : ca nu e bine sa regreti nimic din ceea ce faci decat atunci cand chiar simti ca trebuie sa regreti.. J

[p.s. eu m'am folosit doar ca personaj principal,dar nu este vorba de mine,decat in prima parte(intr'o oarecare masura :P)]