Weekend cu sor'mea :)) [2]

Pai..ia'ta'ma acasa teafara si nevatamata [slava Domnului :))].Normal ca am patit numai tampenii [:d],cum ar fi sa ne urcam in microbuzul gresit,fara sa ne mai uitam la ce scria pe el,riscand sa ajungem pe la marginea orasului,dar ne'am dat seama la timp [:P].Bineinteles ca apoi am luat'o pe jos spre casa,ajungand cu o maare durere de picioare,dar mai conteaza?[:))]Apoi sa stai relaxat in compartiment si sa intre o nebuna care nu se mai opreste din vorbit [:))].
Normal ca ne'am mutat in alt compartiment,dar revenind ,scopul nostru de a merge la Constanta era sa ne relaxam si sa ne vedem verisoarele,asa ca ne'am atins ambele scopuri.

Weekend cu sor'mea :))

Hmh...m'am trezit azi de dimineata cu zambetul pe buze.Stiam ca azi trebuia sa plec undeva,dar nu stiam unde.Imi imaginam o iesire cu prietenii pe aceasta vreme frumoasa,dar nu a fost asa.Nu am plecat prea departe de casa,dar important e ca plecam doar cu sor'mea [alecsa],asa ca ne'am trezit in tren,doar noi doua.Eram invatate sa fie mereu mama acolo in spate sa aiba grija de noi,dar azi nu a mai fost asa..Eram doar noi doua.E normal sa plecam singure,am crescut [ce greu le e alor mei sa accepte asta...].
In fine..trecem peste calatoria cu trenul ca doar na', traim in Romania [:))].
Ne'am trezit in Constanta,privind lumea care trecea in toate directiile in functie de treburile care le aveau[:P].Ei aventura noastra deja a inceput. [:))]
Cand imi amintesc ce a putut spune alecsa [:))]...a sunat cam asa ,,dory ce tzipa asa? eu : pescarusii alecs [:))]"
Daca vede ce am scis pe blog..siigur nu mai apuc sa ajung acasa [:))].
Acum sa vedem ce se va mai intampla in urmatoarele doua zile .
....

Prietenii...

Uneori prietenii sunt doar de fatada.Atunci cand ai cea mai mare incredere in ei,atunci te dezamagesc.Pentru ca dupa ce incep sa umble cu tine sau invers..si incep sa faca parte din viata ta,vor sa te schimbi.Vor sa atingi perfectiunea,doar sa le fi pe plac,dar nu se gandesc ca nici ei nu sunt perfecti.Pentru ca atunci cand prietenii sunt totul pentru tine,ei iti dovedesc contrariul.Pentru ca atunci cand ii ajuti sunt cei mai buni prieteni din lume,dar mai tarziu iti dovedesc din nou contrariul[uneori].
Prietenii sunt poate singurele persoane alaturi de care petreci momente de neuitat si iti sunt alaturi si cand razi,plangi si te indragostesti pentru prima data.Uneori prietenii adevarati exista.Sunte acele persoane care te iubesc si te accepta asa cum esti,nemaitinand cont de defectele tale,desi uneori tin la tine,dar totusi gresesc.Adevaratii prieteni sunt acolo unde trebuie sa fie la momentul potrivit.Prietenii sunt prieteni  si oricat de mult ti'ai dori,niciodata nu vor fi cum vrei tu si nici TU cum vor ei.

http://www.youtube.com/watch?v=2ltC1N9JD2A

De ce iubim baietii?

-Pentru ca uita. Nu conteaza ce, dar uita, iar aniversarile ocupa prima pozitie.

-Pentru ca au o personalitate atat de complexa incat se cred si antrenor, si fundas, si atacant, si arbitru, si patron de club. Plus ca sunt extremi de pasionali cand striga "Gooooool!"

-Pentru ca nu exista nimeni pe lumea asta care sa aprecieze mai mult bogatia spirituala a unei domnisoare darnica la bust si zgarcita la haine.

-Pentru ca nu inteleg femeia si desi se dau indiferenti, in sinea lor nu renunta niciodata la a se minuna si intreba oare ce vrea de fapt creatura de langa ei.

-Pentru ca si lor le e frica de caini, intuneric, i-a emotionat "Love story", iar bagajele sunt foarte grele si abia le pot cara, dar fac eforturi sa ascunda toate astea.

-Pentru ca se infioara cand aud propozitia "trebuie sa vorbim", caci numai vorbareti nu sunt. Noroc cu mutatiile genetice care "genereaza" si specimene ce recupereaza pentru jumatate de cartier.

-Pentru ca viata lor ar fi prea banala fara durerile de cap provocate de femeia de langa el, careia i s-a rupt una din ingrijitele ei unghii sau i s-a dus firul la ciorap.

-Pentru ca unele din minunile naturii sunt reprezentanti de-ai lor: Brad Pitt, Keanu Reaves si muuulti altii.

-Pentru ca atunci cand se imbata isi amintesc de toate nemultumirile din viata lor si recunosc fara prea multa virilitate ca ne iubesc.

-Pentru ca lista poate continua...

-Si totusi... de ce iubim baietii? . . . De fete ce suntem!!!

[am scris acest articol si cu scopul de a le ura baietilor ,,La multi ani!" cu cateva zile inainte ce'i drept,dar cel putin nu se simt neglijati si p.s. postarea e inspirata de pe net,dar am si gandit'o ca sa nu jignesc pe nimeni.sursa google :D dar am selectat :P  ;))]

Visam si iubeam ?!

Ma obisnuisem deja sa adorm cu gandul la el...Nu era nimic nou.Ascultam in fiecare noapte aceleasi melodii pe care le ascultam de fiecare data cand eram cu el.Incercam sa imi fac curaj sa sterg pozele cu el,cu noi,dar niciodata n’am reusit.Trecuse ceva vreme.Prietenii deja aproape ca ma evitau.Era normal !Devenisem o ciudata ce’l iubea pe Fat’Frumos,dar el oricum plecase.Pt ce mai sufeream acum ?Oricum nimic nu mai avea sa fie la fel.Cel putin pt o perioada.Eram distrusa,recunoscNu mai aveam pe nimeni langa mine sa zica ,,Ella,totul va fi ok,sunt aici cu tine ‘’.Nu..Toti plecasera.Acum o tigara ma mai salva..dar si ea isi cam pierduse gustul.Tot ce imi doream acum era ca el sa nu cumva sa’mi iasa in cale sa vada cat de distrusa sunt.Nu asta vroiam.Vroiam sa par puternica,sa par ce nu pot fi.Asa era ok acum.Ma saturasem sa fiu doar o ciudata pt toata lumea.Ce mai urma sa pierd ?Il pierdusem pe el sau poate el pe mine,cea mai buna prietena si gasca la care tineam atat de mult... LDar numai eu eram de vina oricum.Tot eu fusesem de vina si atunci cand au murit ai mei.Tot ce aveam mai scump pe lume..Ma obisnuisem cu astefel de greseli si deja credeam ca sunt blestemata sa duc o viata’n singuratate,fara iubire,fara nimic.Subconstientul ma mai ajuta.Era tot timpul o voce acolo care’mi zicea ,,Hai Ella,hai !vei trece si peste asta !Sunt aici cu tine ! ‘’ Era o voce calda.Nu era a mea.Nu avea cum.O auzeam doar eu.Era vocea scumpei mele mame.Se intiparise acolo’n minte din ziua accidentului.Atunci imi spusese acele cuvinte pt a ma face sa prind putere sa ma salvez macar eu,daca ei nu aveau cum.Totul ar fi fost altfel daca EA,mama,ar fi fost aici.Dar nu e.Asa ca va trebui sa trec singura si prin asta.Asa ciudata cum eram acum trebuia sa imi revin.Patisem prea multe si trecusem singura peste tot.Trebuia sa reusesc,asa ca dupa lungi incercari pe care le avusesem sa’mi iau viata,dar mereu am fost salvata la timp,am renuntat.Asa imi fusese dat ,sa fiu singura.Timpul trecea,eu eram tot mai singura,sau nu !Cu mp3’ul meu in care urla aceasi melodie in fiecare zi.Ciudata asta avea sa isi revina.Dar nu reuseam.Nu stiam cum.O vreme am stat inchisa in casa,reflectand la tot ceea ce mi s’a intamplat.Nu gaseam nici o cale de a ma schimba.Era greu sa iau decizii singura si apoi imi era frica fiindca iar voi suferi.Imi era frica si de mine,d’apoi de ceea ce avea sa se intample in urma faptelor mele.Dar venise timpul sa ma decid.Trebuia sa ma schimb.Sa imi fac o noua gasca sau sa ma intorc in cea pe care o pierdusem,tot din cauza mea.Dar nu stiam daca aveau sa ma ierte,dar totusi mi’am incercat norocul.M’am dus la ei.Ma priveau cu blandete unii,altii cu rautate.Aveau tot dreptul..dar important era ca ma aflam acolo sa imi cer scuze pt felul in care m’am comportat cu ei..M’au iertat si incepusem sa ies din nou cu ei.Totul incepea sa revina la normal.Eu incepusem sa fiu din nou ca inainte si sa privesc viata cu alti ochi.Viata..tocmai ea care fusese atat de cruda cu mine si cu cei la care tineam atat de mult...Trecusem peste multe si aveam sa trec in continuare.Din nou tigarea isi recapatase gustul.Reusisem !Eram alta in sfarsit.Cu gasca ma impacam bine din nou.Acum aveam prieteni si din nou pe cineva cu care sa vorbesc zilnic.Era Bubu,pisoiul meu pe care il cam neglijasem in ultima vreme.Acum parca si el era bucuros ca reusisem sa imi revin.In sfarsit ii dadeam atentie..

…

Si viata a urmat sa imi aduca numai lucruri bune,dar invatasem un lucru din tot ce patisem : ca nu e bine sa regreti nimic din ceea ce faci decat atunci cand chiar simti ca trebuie sa regreti.. J

[p.s. eu m'am folosit doar ca personaj principal,dar nu este vorba de mine,decat in prima parte(intr'o oarecare masura :P)]

Bac :)

A mai trecut o zi stupida pt unii,dar obositoare pt altii.Cei de a 12a au sustinut proba orala la romana trei zile.:P [p.s.am o sora ,,experimentata" :> Bravo Alecs!] In timp ce noi ne plictiseam pe la ore,ei erau plini de emotii si asteptau cu sufletul la gura rezultatele.Se vedea ca erau stresati! Cum ieseau de la examen,jumate din ei erau la o tigare si o cafea.Doar asa mai trecea timpul.

Oricum felicitari tututor care au obtinut rezultate bune :P 

Valentine's day :)

Hmh...Valentine's day :) Pt mine nu semnifica prea multe,dar pt cei indragostiti da :P Recunosc,e o sarbatoare dragutza,in care cei indragostiti isi fac cadouri si petrec ziua impreuna,adresandu'si cuvinte dragutze.Cum am petrecut eu ziua..Pai am iesit cu gasca.A fost dragutz :P
Am stat cu toti,nu foarte mult timp,dar nu conteaza :)) nu prea s'a simtit parfumul acestei sarbatori,pt ca in toata gasca nu era decat un cuplu,dar meritau admiratia tuturor pt toate vorbele frumoase ce si le'au zis :P [george si diana ;;)]
In rest a fost o zi normala :)

O poveste de dragoste bazata pe incredere :)

Pentru a creea aceasta poveste,m’am inspirat din seria de succes ,,Amurg” scrisa de Stephenie Meyer.Desi va parea ca cea din cartile autoarei de success,ve-ti vedea ca este diferita. J Am scris-o cu mult drag. J

Ma numesc Timeea Hilson,am optsprezece ani si traiesc intr-un oras mic in care foarte rar e soare si in care mai pe peste tot vezi lume cuprinsa de griji si tristete.

Imediat dup ce m-am nascut,am avut ghinionul ca mama sa moara.Tata inca ma mai crede vinovata de ceea ce s-a intamplat la nasterea mea,chiar si dupa 18 ani,si din aceasta cauza,pt k mama,Victoria Hilson a plecat dintre noi,tata s-a refugiat in alcool.

Am incercat in multe feluri sa-l fac pe tata sa o ia din nou pe drumul cel bun,insa nu a fost atat de usor.Acum un an,Thomas Hilson,tatal meu ,a cunoscut o femeie.Nu as fi crezut nici o clipa ca acest lucru avea sa-mi schimbe viata.Tata s-a recasatorit cu Lizzy McDonald,iar eu aveam sa fiu sora vitrega a unui baiat tare chipes,Edward,dupa care ,,mureau” toate fetele din scoala.

Nunta tatei cu Lizzy a fost pe malul marii,in una din zilele putine insorite din oraselul nostru.Aveam sa ma aproprii mult de Edward.Pentru ca noi nu eram frati de sange,nu era nimic rau in a fi impreuna.Incet,incet,ne-am apropriat.Eram foarte trista din cauza a ceea ce-mi reprosa tata intr-una in fiecare zi:MOARTEA MAMEI,iar Edward a sperat ca ma poate ajuta cu ceva.Era un baiat chipes,cum am mai spus,inalt,cu un trup solid,cu chipul ca de marmura.parul asezat cu niste tepi si lucrul cel mai important :i se schimba culoarea ochilor.La inceput am crezut ca este normal,insa eram curioasa sa aflu ce se intampla cu el defapt.L-am intrebat despre acest lucru,insa a evitat sa imi raspunda.

Ceva mi se intampla.Nu stiam ca aveam sa ma indragostesc chiar de fratele meu vitreg,insa avea sa fie o frumoasa poveste de dragoste.

Tot vorbind despre ce era cu mine,si de ce tata se comporta asa cu mine,am reusit sa aflu marele lui secret si al mamei sale.Ed mi-a spus k ii este teama ca atunci cand voi afla probabil il voi evita si nu vroia sa se intample asta.Si-a trecut degetele prin parul meu castaniu si moale si cu un tremurat in voce mi-a rostiti marele sau secret,care avea sa schimbe totul:era vampir.De aceea nu manca niciodata cu noi si zicea ca nu-I este foame,sau gasea diferite scuze.Am incremenit,dar nu de frica,ci de ceea ce tocmai aflasem.Mi-a soptit sa nu ma sperii pt ca nu avea sa-mi faca nici un rau,fiindca tinea prea mult la mine,ma iubea.Am vrut sa aflu intreaga poveste:daca si mama sa stie si cum s-a intamplat totul.

Edward m-a invitat sa ma asez langa el si a inceput sa-mi povesteasca:

,,-Pai,vezi tu,Tim,nici nu stiu cum sa iti explic.Nu vreau sa te sperii mai mult decat esti.Eram cu mama la padure la un picnic.Doar eu si ea,,ne simteam singuri,asa ca am decis sa iesim la aer.Trei barbati,despre care aveam sa aflam mai tarziu ca sunt vampiri,s-au apropriat de noi.Mama le-a spus sa nu-mi faca nimic,insa cu un ras ironic,acestia se purtau de parca nu auzisera ce a spus ea.Doi dintre cei trei,s-au apropriat de noi si atunci a fost momentul in care eu si mama am devenit vampiri.Eu nu mananc prea des,insa mama poate manca aproape orice pentru a nu da de banuit si in plus e mult mai puternica ca mine,se poate abtine mult mai usor de la tot ceea ce inseamna ,,sange”.Dupa muscatura ce ne-a schimbat viata,eu si Lizzy am ramas intinsi pe pamantul inca ud si rece.Ne-am revenit,cand deja se lasase seara.”

Curioasa sa aflu cat mai multe,l-am intrerupt,pt a-i pune alta intrebare:

-Si de cand ai tu 18 ani?

El,ranjind la mine,cu un zambet ce te facea sa te indragostesti de el pe loc,mi-a raspuns ca de ceva vreme.Totul parea ireal.Eu o fata normala,indragostita acum de Edwuard,care era fratele meu vitreg si vampir. Din acel moment totul s-a schimbat.Eu si Edward aveam sa fim mai apropriati ca niciodata.Ieseam impreuna peste tot.Tot liceul se uita la noi destul de ciudat,pt ca tocmai EL,un baiat ,,dificil” era cu mine,cea mai nesemnificativa fata din scoala[sau cel putin asa eram pt ceilalti].In fiecare clipa,o voce imi tot spunea:,,Wow,fata,esti supertare.Ai reusit sa-l agati pe cel mai tare tip…” Sa nu va ganditi ca era vreo prietena,pt ca eram cam invizibila pt cei din jur,pana in momentul in care a aparut Ed.Era defapt subconstientul meu.Eram mandra de ceea ce reusisem,insa nu imi pasa deloc de ceea ce-mi spuneau cei din jur.In fiecare zi mergeam la scoala,impreuna.Ma intelegeam foarte bine cu Lizzy,mama mea vitrega.Eram fericita ca eram o familie in sfarsit si deja tata uitase ca eu eram ,,vinovata” de moartea mamei,in urma discutiei ce o avusese cu Lizzy,care l-a facut sa inteleaga pt a nu stiu cata oara ca eu nu facusem nimic ca sa fiu acuzata ca am facut un lucru atat de ingrozitor tocmai celei care imi daduse viata si pe care o iubesc enorm,desi nu am cunoscut-o.Ed,dupa ce a vorbit cu mine,a ajuns la concluzia ca era momentul ideal ca eu,el si Lizzy sa vorbim despre ,,tema vampirilor”.Edward i-a spus mamei sale ca eu stiam totul,si a linistit-o,spunandu-i ca eu nu voi zice nimic.Am vorbit ore in sir despre acest subiect si am decis ca si tata ar trebui sa alfe,insa Lizzy a spus ca pt moment e mai bine sa nu afle,pt ca va fi ca a doua lovitura pt el.I-am respectat decizia,dar cu promisiunea sa Tom va afla curand.Bineinteles am adus in vorba si subiectul transformarii mele si a tatalui meu,pt ca totus acum eram o familie.Ed si Lizzy au fost de acord cu transformarea,spunandu-mi sa ma gandesc bine pt ca voi deveni un monstru.Nu i-am contrazis,asa ca pt un timp voi ramane tot ,,un om normal”.Zilele se scurgeau una cate una,la fel si timpul care trebuia sa treaca ca tata sa afle marele nostru secret.Deja trecuse aproximativ o luna,asa ca intr-o zi ploioasa,cam ca toate cele din orasul nostru,Forks,in care toata familia avea sa fie prezenta,i-am marturisit tatei cruntul adevar legat de cei doi care acum faceau parte din viata noastra.Tata nu a reactionat deloc bine,ba chiar tipand a spus:

-Cum in casa mea?Sub nasul meu?Si tu Tim,tocmai tu stiai si nu mi-ai spus nimic?Tocmai acum cand uitasem incidentul de la nasterea ta?

Era timpul sa il pun pe tata la punct,pt ca asa eu nu mai puteam:

-Tata cand vei renunta la aceasta idée?Ce vina am eu,ca mama a murit cand m-am nascut eu?Nu aveam si nu am nici o putere sa o aduc inapoi.Imi pare rau,dar acum trebuie sa ne asculti pana la capat.

Lui Edward si mamei nu le venea sa creada ca in sfarsit am reusit sa-i zic aceste cuvinte tatei,dar am continuat sa vorbim despre subiectul pe care il incepusem.Tata s-a linistit.Deja se obisnuia cu idea,mai ales ca stia ca Lizzy nu i-ar face nici un rau pt ca il iubea prea mult.Eu,Ed si mama[deja ii spuneam ,,mama”,lucru ce pe Lizzy a bucurat-o mult],i-am spus planurile noastre ca eu luasem deja decizia sa devin una dintre ei pt a nu fi in pericol si mai mare atunci cand aveam sa mergem la ,,Vulturi” si in plus ce aveam de pierdut?Deveneam vesnic tanara si in plus povestile cum ca nu poti iesi la soare,si alte mituri despre vampiri,erau total neadevarate.Era mai greu de convins tata,dar stiam ca la un moment dat va ceda si el,fiind de acord cu ,,nebunia” noastra,mai ales ca era necesara transformarea pt a-I avea vesnic alaturi pe cei care ne schimbasera viata.La scurt timp tata a luat decizia corecta,asa ca intr-o saptamana sa intamplat si ,,minunea”.Eu si tata devenisem vampiri,in urma atacului necesar din partea mamei,pt k Edward nu se simtea destul de pregatit sa ne faca asta.Tata sa zvarcolea de durere,si pt un moment am vrut sa dau inapoi,insa nu mai aveam cum.Dupa ceva timp,am plecat in cautarea vulturilor.Ajunsi acolo,am fost aseptati de un alt vampir care avea sa ne duca la ei.Am ajuns la un castel mare.Am intrat si totul era de o vechime remarcabila si foarte intuneric.Vlad,unul din vulturi,ne-a condus intr-o incapere care avea in mijloc o masa mare si scaune.Am fost poftiti sa ne asezam in jurul mesei pt a lamuri luccrurile intre vampiri si vulturi..Era vorba de vechea poveste de mii de ani,de neintelegerea lor asupra teritoriilor. Am ajuns in final la o concluzie.Fiecare avea sa isi pazeasca teritoriul,iar in cazul in care noi calcam pe teritoriul lor,sau el pe al nostru va avea loc o confruntare.Dupa ce am lamurit problemele,noi am plecat sa cunoastem New York’ul pt ca asa se chema orasul in care locuiau ei.Totul era atat de frumos,iar cu Edward langa mine aveam impresia ca visez.Ne-am jurat iubire vesnica si am vorbit cu parintii nostrii sa isi dea acordul pt casatoria noastra ce avea sa aiba loc dupa ce eu terminam liceul.